nano generation 49

Ieri vorbeam cu Emil sa ne schimbam ipodurile de 4 gb cu alea noi de 8 gb. (Cele cu hard sunt prea mari ca dimensiuni). Ioana si Ionut faceau misto de noi (ei sunt light shuffle users and that explains it all): De ce am avea nevoie de 8 gb pentru treburile curente? Explicatia mea: pentru ca intotdeauna vreau sa ascult un album pe care tocmai l-am sters ieri. Explicatia lui Emil: un audio book are 600 mega, daca pui 3-4 audiobookuri nu mai ai loc de prea multa muzica. Sper ca sunt in asentimentul tuturor cand afirm ca 4 gb e infim. 🙂

Solutia mea futurologica: stocarea pe un server central cu access de mare viteza prin wifi, wimax, widracs 🙂 Fiecare om ar trebui sa aiba spatiul lui virtual securizat, backupuit si cu diferite nivele de acces. Mai mult chiar, la nastere fiecarui om statul ii va pune la dispozitie un spatiu incipient, urmand ca ulterior sa cumpere capacitate daca are nevoie de extra space. Aici se vor putea pune chestii publice (buletin de identitate, certificat de nastere, CV, atestate, declaratii de avere si de interese), chestii personale, dar care pot fi accesate de toata lumea (ex poze, bloguri, etc), chestii personale accesabile pe diferite paliere de securitate (poze de la evenimente restranse, drafturi de contracte, discutii personale etc), chestii foarte personale pe care le va accesa doar ownerul. Cu chestia asta – asocierea fisierului cu ownerul, nu cu dispozitivul – s-ar rezolva si toate problemele de DRM (Digital Rights Management).
Sistemul de permisiuni ar fi cel mai complicata parte – ca sa fie in acelasi timp usabil si sigur. Ar exista si nistre chestii embedded care sa respecte structura sociala: parintii pot verifica spatiul copiilor pana la o anumita varsta, sotii vor avea in comun o anumita zona de proprietate intelectuala – in coproprietate si tot asa.

Sigur ar mai diferite discutii despre legalitatea accesului organelor de ordine. Plus alea de protocoale de criptare – RSA? Securitate biometrica (amprentele retiniene, vocale, digitale) la anumit palier de privacy. Multe sunt de analizat.

My point is: viitorul sunt clientii hardware micuti care sa acceseze informatia stocata centralizat prin wireless, plus o definire comunitara a conceptului de informatie. Intr-un viitor ca acesta doi sunt marii castigatori: agregatorii tehnologici (gen google), producatorii de content de calitate (de la persoane la companii de productie). Cine vor avea probleme? Distribuitorii care se bazeaza pe pozitie dominanta: adica la ce bun sa ai o televizune de stat intr-o lume in care fiecare isi face direct meniul informational. Daca doresti sa sprijini cultura, educatia and so on, mai bine dai subventiile la producatorii de content. Dar asta e o alta discutie si trebuie sa imi incep ziua de lucru.

1 Comment »

  1. marian said,

    May 7, 2007 @ 14:18

    Your point is totaly wrong! Esti nimic altceva decat un sclav al tehnologiei. Nu inteleg de ce mereu imi aruncati in fata avantajele unei astfel de tehnologii noi si nu se explica dezavantajele, sau subterfugiile unei astfel de initiative. Fara indoiala ca esti unul din aceia care va accepta fara sa se gandeasca a 2 -a oara sa-si implanteze un microcip in care sa contina datele despre cartea de credit, buletinul, pasaportul, analizele medicale, cand de fapt nu sunt altceva decat unelte pt manipularea “oilor-oamenilor”. Sa gasesc unu de asta pe strada care vede viitorul asa, ca totul trebuie centralizat, ii rup capatzana! So, watch it, dog!

RSS feed for comments on this post · TrackBack URI

Leave a Comment