Batranul walkman

In iunie am citit un reportaj despre un pusti de 13 ani care a renuntat pentru o saptamana la iPod pentru a “lua in teste” un walkman si de atunci tot vreau sa scriu despre asta. 🙂

Comentariile pustiului sunt foarte sincere si bietul de el se tot mira de walkman-ul care e prea mare, prea gri, prea incomod (el voind probabil unul care e “just right”, ca in povestea cu Goldie Locks). Vine cu el si la scoala, iar colegii il trateaza cu un umor surpinzator de gentil: “No-one uses them any more.”, spune unul. “That would be hard to lose.”, remarca altul. “Groovy”, spune un al treilea. Presupunem ca, totusi, copilul si-a luat cateva palme peste ceafa de la colegii mai bine facuti, alaturi de niste mentionari despre mama sa, dar BBC s-a gandit sa ne ofere varianta PG a povestii.

In continuare, copilul se minuneaza de faptul ca trebuie intoarsa caseta, ca nu exista buton de “next track” sau de “shuffle”. Gaseste rapid o solutie pentru problema din urma – da pe “Fast Forward” si se opreste la intamplare undeva. Totusi, tatal sau il aduce cu picioarele pe pamant, spunandu-i ca asa cel mai probabil va agata caseta. Tough luck, kid.

La sfarsit, dupa o saptamana grea, pustiul suspina: “I’m relieved that the majority of technological advancement happened before I was born, as I can’t imagine having to use such basic equipment every day.”

Reportajul m-a facut sa ma gandesc la ziua cand am primit eu primul walkman si la urmatoarea zi, ziua in care l-am stricat. Si la teancul de casete Gaz pe foc, Enrique Iglesias si Andrea Bocelli pe care aveam de gand sa le ascult la el si n-am apucat niciodata. Of.

1 Comment »

  1. Seba said,

    August 23, 2009 @ 13:44

    Trebuiau sa ii dea si casti din alea oldies :), ceva de genul:
    http://farm4.static.flickr.com/3513/3255443210_70eb776151.jpg?v=0

RSS feed for comments on this post · TrackBack URI

Leave a Comment