Agentiile de publicitate si internetul

Nu am lucrat niciodata intr-o agentie de publicitate, asa ca nu cunosc industria decat dinafara, tragand cu ochiul si cu urechea. Agentiile noastre au crescut si s-au maturizat mult in ultimii ani, si pentru asta jos basca. Oamenii nostri au scos capul si chiar l-au tinut sus pe la festivaluri mari, au devenit sefi regionali, au pus Romania pe harta publicitatii mondiale.

Dar de unde stau eu mi se pare ca oamenii din publicitate (inca) nu prea au treaba cu webul. Si nu spun asta cu repros, pentru ca intotdeauna am fost de parere ca nimeni nu se poate pricepe la toate lucrurile, si nimeni nu ar trebui sa incerce asta. Reprosul vine insa atunci cand webul este tratat ca o chestie de umplutura, un fel de « hai ma, ce mai facem, punem si pe net ceva? », cand cei desemnati sa se ocupe de zona asta sunt doar spectatori ai webului care s-au trezit cu un task ce le este complet strain si pe care nu stiu cum sa-l expedieze mai repede.

Si asta in conditiile in care dintre toate mediile publicitare, internetul este cel mai pretentios. Pentru a crea publicitate eficienta pe net este nevoie de o cunoastere mult mai intima a mediului decat in cazul televiziunii, radioului sau printului. Internetul ofera multe, dar nu pe degeaba. Cere la fel de multe in schimb. Toate atuurile sale, interactivitatea, targetarea, monitorizarea, viralitatea, pot fi exploatate doar cu o cunoastere in-depth a mediului.

Extinderea unei campanii publicitare pe internet nu (mai) este o simpla chestiune de a ingramadi bits’n’pieces din vizualul campaniei intr-un spatiu de 468x60px si de a azvarli bannerul pe un site. Sau nu ar trebui sa fie.

Pana acum nu am vazut pe webul romanesc nici o campanie publicitara in care agentia chiar a investit un efort considerabil. Tot ceea ce se intreprinde pe web are un feeling de leftovers de la masa copioasa a spotului tv si a printului. Dovada este ca  agentiile romanesti nu au nici o intrare notabila pe “websites” la marile festivaluri (am spus “intrare notabila” pentru ca exista totusi cateva incercari timide cum ar fi « The urinals’ unwritten code » – Leo Burnett pentru Interbrew la Golden Drum, pierduta insa printre zecile de productii straine net superioare ). Si este pacat, pentru ca s-ar gasi oameni autentici de web care ar pune umarul cu mare placere.

Leave a Comment