Archive for Life & stuff

Cea mai tare slujba din lume

Probabil nu sunt multi oameni care sunt bucurosi cu locul lor de munca, insa noi ne numaram printre putinii fericiti. Si cum am putea sa nu venim cu bucurie la serviciu cand avem cele mai vesele birouri, decorate cu jucarii de la oua Kinder pe care le colectionam cu totii, soparle sclipitoare pline cu nisip, bile de golf imprastiate prin toate birorile (si prezente intr-un numar ciudat de mare pe biroul contabilei noastre dragi – doamna Leni – pe care o banuim astfel de trafic ilegal), cand avem cei mai tari colegi, care ne incurajeaza cand ne lasam de fumat, ba chiar ni se alatura, cand petrecem cele mai tari seri concurand la diverse sporturi pe Wii si incercam in van sa-l batem pe Catalin la tenis…  Nici nu mai mentionez faptul ca avem cele mai tari proiecte, de care ne ocupam cu cea mai mare placere, pentru ca asta e un lucru destul de cunoscut si mai putin surprinzator. 🙂

Cu toate acestea, o stire de pe TechCrunch ne-a facut chiar si pe noi sa avem dubii in privinta carierei. Nu stiu ce ar spune colegii mei, dar eu am privit pe furis spre cerintele pentru ceea ce TechCrunch a numit “the best job in the world”. Este vorba de un post pe Hamilton Island, o insula superba aproape de Australia, unde ar trebui, in principal, sa hranim pestii, sa facem snorkeling si sa scriem pe un blog despre experienta noastra. Si, banuim noi, sa bem cantitati considerabile de Pina Colada si sa spunem la fiecare fraza “aye, mate” in timp ce facem toate astea.

Pana voi fi acceptata insa pe Hamilton Island, ma veti vedea tot aici, langa soparla mea lucitoare, biroul meu acoperit in proportie de 98% de hartii si avizierul pe care am scris “Alina nu a mai fumat de 9 zile”.

Comments

Fara ;-) este :-(

O agentie ruseasca de publicitate a cumparat de curand licenta pentru emoticon-ul 😉 si doreste sa faca bani astfel. Totusi, utilizatorii privati nu vor trebui sa scoata portmoneul de fiecare data cand pun cate un emoticon intr-un SMS sau e-mail, deoarece plata se va face doar in cazul companiilor care doresc sa utilizeze emoticon-ul in mesajele publicitare.

Exista totusi si antecedente: in 2000, o companie americana a inregistrat emoticon-ul :-), iar in 2001 a trimis un comunicat de presa fals prin care anuntau ca vor da in judecata utilizatorii de internet pentru folosirea acestui semn. Imediat, protestele au aparut, iar compania a trebuit sa explice faptul ca aceea fusese doar o gluma. De asemenea, mai multe emoticon-uri, printre care si :-), 🙂 si 🙁 sunt trademark-uri in Finlanda.

Desi exista exemple ale folosirii emoticon-urilor inca din secolul 19, primul emoticon 🙂 folosit si inteles pe deplin de catre ceilalti a fost scris in 1982 de catre Scott Fahlman intr-o discutie pe forumul Universitatii Carnegie Mellon despre umor.

Comments

Viata online sau offline?

Suntem intr-o noua era, Barack Obama a castigat alegerile din SUA, angajatii CFR intra pentru prima data in greva pentru a cere investitii in infrastructura si nu salarii marite, avem parte de primele alegeri uninominale iar eu mi-am cumparat in sfarsit Sims 2.

Pentru ca peste alti patru ani vor fi alte alegeri in SUA, pentru ca angajatii CFR vor mai intra in greva  si pentru ca nici nu vreau sa incep discutia despre cine candideaza la mine in colegiu o sa ma refer la joc.

L-am cumparat dupa mult timp in care am ezitat pentru ca joc mai tot timpul vechituri, Pharaoh, Age of Empires I sau Mario, asa ca Sims-ul mi se parea prea nou. Cand am vazut in magazin ca lumea isi rezerva Sims 3, m-am simtit fericit. Eram la departare de o noua editie si cel putin 10 add-on-uri la actuala de modernitate.

Am instalat jocul si mi-am petrecut cateva ore bune lucrand la simetria fetei omuletului meu dupa care mi-am cumparat o bucata pamant nesimtita ca in Pipera, am ,,furat” bani cu caruta si am construit cea mai mare casa in care am pus cele mai bune covoare combinandu-le cu scaunele si perdelele cele mai luxoase si alegand sculpturi si tablouri dupa tema camerei. Nimic nu-mi lipsea in joc.

Dupa ce i-am dat play m-am plictisit in 10 minute pentru ca faceam ceea ce fac si in realitate ba chiar mai mult, job-ul pe care mi-l alesesem necesita conditie fizica pentru a promova asa ca trebuia sa trag chiar si virtual la fiare. L-am inchis cand omuletul meu urla ca trebuie sa mearga la toaleta pentru ca eu trebuia sa merg la toaleta. Poate ca nu inteleg eu conceptul dar ceva imi spune ca nu voi mai juca respectivul joc pentru ca realitatea este mai interesanta. Exista lucruri care nu tin de mediul online si care ar trebui sa ramana astfel. In plus, in realitate nu trebuie sa merg la sala.

Comments (1)

O cunosc pe Angelina Jolie

 In 1929, scriitorul maghiar Frigyes Karinthy propunea in nuvela ,,Verigi” conceptul prin care oricare din noi este conectat cu orice alta persoana de pe planeta printr-un lant de cunostinte care are cinci verigi intermediare. Teoria, cunoscuta sub numele de “six degrees of separation” a fost elaborata de psihologul american Stanley Milgram in 1967 care spunea ca in toti oamenii sunt legati prin oamenii pe care ii cunoastem si interese.

Enuntata intr-o lume in care, internetul, telefonia mobila ori social networking-ul nu erau cunoscute, teoria s-ar putea dovedi gresita, iar numarul verigilor sa se reduca la trei. Potrivit unui studiu efectuat de Jeff Rodrigues, specialist in social networking, 97% din participanti spun ca se simt mult mai apropiati de alti oameni astazi decat in trecut. Studiul arata releva faptul ca alaturarea in comunitati care au interese comune (hobby-uri, sport, muzica, religie, sexualitate, etc.) dar si telefonia mobila si e-mail-urile reduc numarul de verigi de la sase la trei.

Asa ca, daca eu te cunosc pe tine si pe alti doi oameni, tu cunosti alti trei oameni si unul dintre ei cunoaste alti trei oameni, iar unul dintre acestia cunoaste alti trei oameni si intamplator pe una dintre aceste cunostinte o cheama Angelina Jolie, mi-ai putea da numarul ei?

Comments

Despre corporatii

Simt nevoia sa incep acest post cu un semi disclaimer: n-am lucrat niciodata intr-o mare corporatie (oare “mare corporatie” poate fi considerat pleonasm?), prin urmare cele expuse aici pacatuiesc prin lipsa unor argumente concrete care sa le sustina.

Am, observat ca in ultima vreme a aparut, pe langa termeni deja consacrati ca “piarist” si “it-ist”, unul nou: “corporatist”. Ca si celelalte, si acesta pare sa fie invaluit de o vaga nuanta tendentioasa. Corporatistul este acea persoana care lucreaza intr-o companie de dimensiuni mari, isi traieste viata intr-un cubicle si vede lumina soarelui doar in pauza de pranz.

Dincolo de aceste concluzii empirice insa, se pare ca exista intr-adevar o cultura ce-i diferentiaza pe corporatisti de restul celor ce activeaza in campul muncii. Citeam in Biz despre filosofia de recrutare a corporatiilor, fie ele europene sau americane, care pun accentul pe compatibilitatea candidatului cu valorile firmei mai degraba decat pe abilitatile sau performantele lui. Pentru ca intr-o corporatie nu se urmareste neaparat cultivarea vreunei individualitati sau initiative personale, ci modelarea tuturor angajatilor in concordanta cu spiritul si principiile corporatiei.

Ceea ce poate fi bine sau rau, in functie de care parte a baricadei te afli.
Pana la urma, totul se reduce la numarul de libertati personale la care esti gata sa renunti. Preferi comoditatea lucrului alaturi de alti zeci de oameni, sau indrazneala propriilor decizii? Te multumeste un dress code rigid sau ai nevoie de happy friday in fiecare zi?

Comments (4)

Don’t call us, we’ll call you!

Scrisesem jumatate de post, despre un subiect complet diferit decat cel pe care il voi aborda acum si vroiam sa pun un link catre blogul lui seth. Punand linkul am descoperit un articol foarte interesant, mai ales in lumina ultimelor evenimente.

Cand am inceput sa ne cautam potentiali noi colegi, am primit foarte multe cv-uri corecte. Insa un cv corect nu va ajunge neaparat pe shortlist, ci intr-un teanc alaturi de alte cv-uri corecte pe care nu le vom citi a doua oara. Asa cum orice produs are un USP care il diferentiaza de restul, orice persoana care intra intr-o competitie ar trebui sa se gandeasca la un mod prin care sa se detaseze de ceilalti concurenti.

Oricat de pretentios ar suna, brandingul personal este la fel de important ca facultatile terminate si diplomele obtinute. De cele mai multe ori, diferenta dintre un candidat acceptat si unul respins nu o fac cateva atestate in plus, ci acel ceva care nu e cuprins in nici un manual de resurse umane: de la voluntariat, la implicare in proiecte de cercetare sau pasiuni neobisnuite.

Drumul spre obtinerea unui job poate fi destul de anevoios iar interviul de angajare nu e niciodata usor, indiferent de care parte a mesei te-ai afla; mai ales ca in ciuda aparentelor, e la fel de greu sa spui don’t call us, we’ll call you pe cat e sa auzi asta.

Comments (4)

Treesolutions

Treesolutions. Un fel de New Year’s Resolutions, dar personalizate 🙂

Acum un an pe timpul asta presimteam ca ne asteapta vremuri interesante. Si nu ne-am inselat, daca ne gandim ce productiv a fost 2007 pentru noi, the treeworkers.

Am creat o multime de proiecte interesante, pentru care am luat si premii.
Am aparut la televizor si am participat la tot felul de evenimente care mai de care mai inovatoare.

Ca tot vorbeam de resolutions, a noastra este scurta si la obiect: la anu’ vrem sa fim (si) mai buni, creativi, destepti si frumosi decat pana acum 😉

Acestea fiind spuse, va dorim a very merry christmas si un an foarte tare!

Comments (2)

Sarbatori marketate!

Am auzit destul de des spunandu-se ca romanii sunt printre cei care au cele mai multe sarbatori. Stare de fapt de care se bucura din plin nu numai ei, ci si cei care stiu sa exploateze cel mai bine aceasta profunda spiritualitate romaneasca: publicitarii.

Pentru ei, anul calendaristic nu este impartit in luni, ci in “sezoane dedicate”: Sarbatorile de iarna (noiembrie-ianuarie), Valentine’s Day (februarie), Luna femeii (martie), Sarbatorile de Paste (aprilie-mai), Luna copilului (iunie), vacanta de vara (iulie-august), Sarbatorile recoltei sau ale vinului (septembrie-octombrie).
Desi in fiecare din aceste perioade suntem asaltati de super-oferte promotionale care mai de care mai atragatoare, parca nici o strategie nu este la fel de agresiva ca cele de Craciun: Mosi care apar in vitrine inca de la inceputul lui noiembrie, produse tematice, campanii ce sunt din an in an mai elaborate si mai over the top decat cele trecute.

Nimeni nu cred ca-si mai aminteste de vremea cand spiritul Craciunului insemna traditie, liniste, timp petrecut cu cei dragi. Strategiile inteligente de marketing si mesajele promotionale impachetate intr-un ambalaj din ce in ce mai sensibil si afectiv ne fac sa vedem sarbatorile doar ca pe inca un pretext -poate cel mai bun- de a cheltui si de a cumpara lucruri la care in mod normal nici nu ne-am fi uitat a doua oara.
Mos Craciun nu mai este de mult acel personaj de basm din miturile germanice, ci un domn grasut care locuieste pe etichetele de Coca-Cola si care incearca sa ne vanda orice, de la monitoare LCD la praf de copt. Poate din acest motiv ne si permitem sa-l inchiriem pentru petreceri, laolalta cu bradul deja decorat si mancarea gata-facuta.

Si asa ajungem sa transformam si mitul Craciunului intr-un fast-food Xmas, savurand bucate gatite de firma de catering si cantand colinde langa bradul inchiriat de la o firma de profil contra unei sume generoase.

Comments (1)

Cafea cu parfum de bani

Stau la birou si ma uit pe niste site-uri de stiri in timp ce sorb din cafeaua de dimineata. Inceputul unei noi zile on the job. Brusc imi dau seama ca alte cateva milioane de oameni fac exact acelasi lucru in exact acelasi timp cu mine. Nu stiu daca e reconfortant sau ingrijorator, si nici n-am timp sa meditez la asta. Coincidenta sau nu, langa mine e ultimul numar din BusinessWeek. Cu Starbucks pe coperta. Read the rest of this entry »

Comments

Tools and tips @ TW

Am fost ieri la Netoo #3. A fost misto. S-a vorbit despre bloguri corporative.

Pozitia mea ca reprezentant al unei firme de servicii very custom a fost ca blogurile au un rol de signaling si un rol in relationarea umana. In pregatirea terenului de discutie si in stabilirea compatibilitatii de valori cu posibilii clienti.

Care sunt toolurile care le folosim noi la TW?

1. Knowledge base – Foarte important. Utilizat zilnic. Pe baza de wiki. Bagam in el toate chestiile tari pe care le descoperim. Dar si numerele de telefoane de la taxiuri. Si procedurile de lucruri. Si documentele. Si mailurile standard. Si regulile de lucru.

E misto ca poti sa separi totul pe namespace-uri, categorii, subcategorii. Si ca poti sa dai acces la toata lumea fara sa iti fie frica ca cineva o sa stearga din greseala. Si pentru ca poti sa vezi istoricul unui document. Si daca vrei poti sa il folosesti ca pentru discutii pe un subiect.

2. Time/project tracking – O firma de servicii custom numara ore taxabile. Si calculeaza progresul unui proiect. Iar cand clientii sunt stabili si evaluarile de costuri se fac la finalul lunii e important sa le oferi un desfasurator frumos si nu, ca la unele restaurante, o fituica de tipul “Masa 15 persoane – 7 milioane”. Si e bun si pentru companie. Pentru ca poti sa calculezi eficiente, grad de ocupare pe oameni, profitabilitate a unui client, istoric al activitatii unui membru al echipei sau al unui intreg departament. Chestia asta ne-am facut-o singuri. Si poate pe la anul o sa-i dam drumul si ca produs. Chiar are sens.

3. CRM – Ne-am facut noi mini-CRM-ul nostru. Din pacate nu-l utilizam prea des. Probabil pentru ca CRM-ul functioneaza in companiile cu clienti multi si valoare relativ redusa. In retail, de exemplu. Oricum, poate il facem public si pe asta.

Stiu ca are o functie misto de monitorizare a interactiunii utilizatorului cu situl. Adica daca dai un email cuiva, afli daca l-a deschis, de cate ori l-a vazut, daca l-a forwardat, pune niste cookieuri si apoi iti spune daca omul revine si se uita pe site si de cate ori si cand. Asta merge foarte bine pentru filtrarea prospectilor. De exemplu, esti o companie care vinde automobile, ai o baza de date cu clienti, le dai un email prin care anunti un nou model. Apoi vezi care musca nada: care intra pe site, si care revine in urmatoarele zile, care se uita pe la pagina de preturi, de exemplu. Care forwardeaza si daca cei la care s-a forwardat intra si ei. Dupa care poti sa ii iei pe cei mai promitatori la telefon. Sa le oferi un test drive. Sau ceva discounturi.

4. Blog – Pentru ca am vrea sa povestim ce mai facem noi pe aici, cum mai vedem noi lucrurile din industrie si ce idei ne-au mai traznit prin cap. Si sa tinem legatura cu clientii nostri. Si sa aducem alti noi. Si sa iesim cu ei la o bere si sa povestim chestii. Pentru ca in proiectele mari, intinse pe perioade lungi, relatia chiar conteaza. Poate cel mai mult.

Comments (12)

« Previous entries Next Page » Next Page »