Archive for November, 2006

Tools and tips @ TW

Am fost ieri la Netoo #3. A fost misto. S-a vorbit despre bloguri corporative.

Pozitia mea ca reprezentant al unei firme de servicii very custom a fost ca blogurile au un rol de signaling si un rol in relationarea umana. In pregatirea terenului de discutie si in stabilirea compatibilitatii de valori cu posibilii clienti.

Care sunt toolurile care le folosim noi la TW?

1. Knowledge base – Foarte important. Utilizat zilnic. Pe baza de wiki. Bagam in el toate chestiile tari pe care le descoperim. Dar si numerele de telefoane de la taxiuri. Si procedurile de lucruri. Si documentele. Si mailurile standard. Si regulile de lucru.

E misto ca poti sa separi totul pe namespace-uri, categorii, subcategorii. Si ca poti sa dai acces la toata lumea fara sa iti fie frica ca cineva o sa stearga din greseala. Si pentru ca poti sa vezi istoricul unui document. Si daca vrei poti sa il folosesti ca pentru discutii pe un subiect.

2. Time/project tracking – O firma de servicii custom numara ore taxabile. Si calculeaza progresul unui proiect. Iar cand clientii sunt stabili si evaluarile de costuri se fac la finalul lunii e important sa le oferi un desfasurator frumos si nu, ca la unele restaurante, o fituica de tipul “Masa 15 persoane – 7 milioane”. Si e bun si pentru companie. Pentru ca poti sa calculezi eficiente, grad de ocupare pe oameni, profitabilitate a unui client, istoric al activitatii unui membru al echipei sau al unui intreg departament. Chestia asta ne-am facut-o singuri. Si poate pe la anul o sa-i dam drumul si ca produs. Chiar are sens.

3. CRM – Ne-am facut noi mini-CRM-ul nostru. Din pacate nu-l utilizam prea des. Probabil pentru ca CRM-ul functioneaza in companiile cu clienti multi si valoare relativ redusa. In retail, de exemplu. Oricum, poate il facem public si pe asta.

Stiu ca are o functie misto de monitorizare a interactiunii utilizatorului cu situl. Adica daca dai un email cuiva, afli daca l-a deschis, de cate ori l-a vazut, daca l-a forwardat, pune niste cookieuri si apoi iti spune daca omul revine si se uita pe site si de cate ori si cand. Asta merge foarte bine pentru filtrarea prospectilor. De exemplu, esti o companie care vinde automobile, ai o baza de date cu clienti, le dai un email prin care anunti un nou model. Apoi vezi care musca nada: care intra pe site, si care revine in urmatoarele zile, care se uita pe la pagina de preturi, de exemplu. Care forwardeaza si daca cei la care s-a forwardat intra si ei. Dupa care poti sa ii iei pe cei mai promitatori la telefon. Sa le oferi un test drive. Sau ceva discounturi.

4. Blog – Pentru ca am vrea sa povestim ce mai facem noi pe aici, cum mai vedem noi lucrurile din industrie si ce idei ne-au mai traznit prin cap. Si sa tinem legatura cu clientii nostri. Si sa aducem alti noi. Si sa iesim cu ei la o bere si sa povestim chestii. Pentru ca in proiectele mari, intinse pe perioade lungi, relatia chiar conteaza. Poate cel mai mult.

Comments (12)

Don’t Blogga ‘Cause Bloggy. Just Blog.

Ovidiu Petrescu, Ellen, Eric Case, Pedram Keyani au cu totii ceva in comun. Iar acel lucru este faptul ca sunt toti Googlers. Sunt oameni care se trezesc dimineata si merg la serviciu la Google Inc. Toti posteaza pe bloguri personale. Link-urile sunt reunite pe blogul oficial Google.

Impresia generala e ca orice angajat poate scrie pe blogul extern Google: manageri de productie, Dennis – cel care deseneaza Google Doodles sau ingineri software. Asta e si impresia pe care o lasa blogul Tree, nu? =))

Insa un blog, mai ales unul extern care este ca o fereastra de comunicare cu publicul, are nevoie de grija si pricepere pentru a se dezvolta intr-o unealta eficienta.

Asta nu inseamna ca cele interne – care ajuta angajatii sa colaboreze si sa isi dezvolte ideile – sunt mai lipsite de importanta. La Tree nu avem un blog intern (pentru ca am dezvoltat deja comunicarea telepatica in interiorul companiei). Dar daca am avea, Emil ar avea sansa sa posteze versurile imnului Steaua si Ioana poze cu the one and only SuperCat.

Insa daca ne intoarcem la adevaratul rol al blogului, exista cateva trucuri de care poti sa te folosesti pentru a implementa un blog care sa te ajute si pe tine, si pe cititorii tai. In primul rand, nu trebuie sa uiti ca blogul este o unealta de comunicare, deci dialogul trebuie incurajat (iar comentariile si pagina de contact contribuie la asta). In al doilea rand, ai putea sa te folosesti de noul white paper despre modalitati alternative de comunicare – blogurile.

Evident, blogurile nu se potrivesc profilului oricarei companii, insa iti aduc rezultate mai bune in motoarele de cautare, maresc vizibilitatea online a companiei, sunt o forma alternativa de media care ofera o voce personalizata firmei si creeaza oportunitati de Word Of Mouth marketing.

Ce fac ele de fapt? Trecerea la web 2.0. Adica te ajuta sa avansezi odata cu tehnologia.

PS: Desi titlul poate parea o balbaiala fara sens, o minte flexibila ca a mea poate ajunge chiar la un rezultat coerent.

Comments

Vrajitorii cei buni de la TreeWorks

Ionut a facut doua rotocoale cu bagheta lui fermecata pe deasupra sediului Tree si l-a transformat intr-un Taram Fermecat. Bridi a suflat praf magic si ne-a transportat pe toti in lumea in care exista numai dragoni prietenosi. Pe taramul fermecat, acolo unde broscutele vor sa aiba doar ascultatori atenti, unde dragonul aprinde in fiecare seara stelele si dirijorul organizeaza concerte in poienita.

Aproape sincronizandu-se cu Mosii iernii, mintile coapte de la Tree au dat in mintea copiilor, incercand sa isi aduca aminte de primii ani de scoala si de literele incurcate, de cifrele fara sens si de lungile dupa-amieze cu bastonase si liniute. Si pentru ca votul majoritar a fost in defavoarea abacelor de lemn sau de plastic, le-am inlocuit cu o gradina de seminte fermecate. Am hotarat, de asemenea, ca Abecedarul este un personaj mult prea rece si ascuns, asa ca i-am facut loc Inventatorului obsedat sa noteze tot ce vede.

Pentru Ane avem o printesa gata sa isi probeze garderoba completa si cocheta si o colectie intreaga de fluturi colorati. Pentru Danuti am pregatit o tolba plina cu sageti ce asteapta sa fie indreptate spre baloanele jucause.

Insa ceea ce vroiam de fapt sa anuntam este ca mintile noastre nu sunt departe de anii primelor litere scrise pe caiete dictando. Pentru mine, de exemplu, scoala era asociata cu pocnetul castanelor pe asfalt, iar tehnologia era maretul HC 91. Insa indiferent de nelipsitele diferente dintre generatii, ne-am dat seama ca cele mai importante atribute ale copilariei sunt si cele de acum 10 sau 20 de ani. Curiozitatea si inocenta.

We may grow wise. But we stay young at the same time. Ceea ce va dorim si voua.

PS: Nu uitam sa mentionam ca am antrenat si alte minti tinere in joaca noastra: Ana, Olga, Simona, Alin si Alin. Carora le multumim ca au luat parte la aventurile de pe taramul fermecat.

Comments

Casa pentru Acasa

Cand s-a facut designul, baietii au fost cu gandul la Nicoleta Luciu (au inimile rupte ca te-ai maritat, Nicoleta, iar Ionut o sa povesteasca si nepotilor sai cum ti-a dat o replica spirituala si ai ras la sala). Fetelor le-a stat capul la Dan Bordeianu si Lucian Viziru cand s-a facut programarea. Rezultatul: noul site AcasaTV. Sper sa nu fi fost toti cu gandul prea aiurea.

Comments (4)

nano generation 49

Ieri vorbeam cu Emil sa ne schimbam ipodurile de 4 gb cu alea noi de 8 gb. (Cele cu hard sunt prea mari ca dimensiuni). Ioana si Ionut faceau misto de noi (ei sunt light shuffle users and that explains it all): De ce am avea nevoie de 8 gb pentru treburile curente? Explicatia mea: pentru ca intotdeauna vreau sa ascult un album pe care tocmai l-am sters ieri. Explicatia lui Emil: un audio book are 600 mega, daca pui 3-4 audiobookuri nu mai ai loc de prea multa muzica. Sper ca sunt in asentimentul tuturor cand afirm ca 4 gb e infim. 🙂

Solutia mea futurologica: stocarea pe un server central cu access de mare viteza prin wifi, wimax, widracs 🙂 Fiecare om ar trebui sa aiba spatiul lui virtual securizat, backupuit si cu diferite nivele de acces. Mai mult chiar, la nastere fiecarui om statul ii va pune la dispozitie un spatiu incipient, urmand ca ulterior sa cumpere capacitate daca are nevoie de extra space. Aici se vor putea pune chestii publice (buletin de identitate, certificat de nastere, CV, atestate, declaratii de avere si de interese), chestii personale, dar care pot fi accesate de toata lumea (ex poze, bloguri, etc), chestii personale accesabile pe diferite paliere de securitate (poze de la evenimente restranse, drafturi de contracte, discutii personale etc), chestii foarte personale pe care le va accesa doar ownerul. Cu chestia asta – asocierea fisierului cu ownerul, nu cu dispozitivul – s-ar rezolva si toate problemele de DRM (Digital Rights Management).
Sistemul de permisiuni ar fi cel mai complicata parte – ca sa fie in acelasi timp usabil si sigur. Ar exista si nistre chestii embedded care sa respecte structura sociala: parintii pot verifica spatiul copiilor pana la o anumita varsta, sotii vor avea in comun o anumita zona de proprietate intelectuala – in coproprietate si tot asa.

Sigur ar mai diferite discutii despre legalitatea accesului organelor de ordine. Plus alea de protocoale de criptare – RSA? Securitate biometrica (amprentele retiniene, vocale, digitale) la anumit palier de privacy. Multe sunt de analizat.

My point is: viitorul sunt clientii hardware micuti care sa acceseze informatia stocata centralizat prin wireless, plus o definire comunitara a conceptului de informatie. Intr-un viitor ca acesta doi sunt marii castigatori: agregatorii tehnologici (gen google), producatorii de content de calitate (de la persoane la companii de productie). Cine vor avea probleme? Distribuitorii care se bazeaza pe pozitie dominanta: adica la ce bun sa ai o televizune de stat intr-o lume in care fiecare isi face direct meniul informational. Daca doresti sa sprijini cultura, educatia and so on, mai bine dai subventiile la producatorii de content. Dar asta e o alta discutie si trebuie sa imi incep ziua de lucru.

Comments (1)

Welcome, Livia. You have 1 unread message.

Cand citesc acest mesaj am mai multe modalitati de actiune: sa deschid e-mailul respectiv, sa il sterg sau sa il inregistrez ca spam.

De obicei nu deschid e-mailurile care vin de la adrese necunoscute sau care au titluri vagi. Deschid e-mailurile care vin de la siturile pe care m-am inregistrat, insa nu urmez intotdeauna link-urile, iar continutul il citesc pe diagonala. Mai sunt atentionata din cand in cand ca nu am mai intrat pe situl respectiv de mult timp si probabil cineva care se ocupa de evaluarea raspunsurilor nu stie daca mai vreau sa imi pastrez contul. Alteori comand produse si primesc dupa aceea ultimele aparitii, oferte sau pur si simplu invitatii la evenimente.
Astfel, in programul meu de zi cu zi, deschid sau sterg newslettere, ultimele aparitii, stiri, formulare de comanda sau reclame la produse. Acest lucru este oarecum lipsit de importanta pentru mine, insa cu siguranta conteaza pentru cei care le genereaza.
Comunicarea B2C prin Internet Direct Mail – directa, personalizata si targetata – este din ce in ce mai folosita. Pentru ca un e-mail costa mai putin decat o scrisoare, un print sau o reclama televizata, rezultatele unei campanii sunt masurabile, resursele limitate, mesajele pot si customizate in functie de categoria publicului.

Primele intrebari la care trebuie sa raspunzi inainte sa implementezi o campanie de internet direct mail sunt:

  • Cui trimiti e-mailurile?
  • De unde iei adresele?
  • Care va fi formatul mesajului?
  • Care va fi continutul?
  • Cum vei masura rezultatele?

De exemplu, e-mailurile in format HTML intaresc mesajele, insa sunt preferate de utilizatorii mai neexperimentati. De aceea este recomandabil sa li se permita utilizatorilor sa isi aleaga formatul. ROI (Return Of Investment) este metoda eficienta de masurare a rezultatelor unei campanii, rata obtinuta variind in functie de produs, industrie, target.

Raspunsul la toate intrebarile de mai sus, precum si cum puteti evita sa fiti etichetat drept generator de mesaje spam le gasiti aici.

Comments