Archive for August, 2006

Despre subminarea industriilor creative

Ideea postului asta mi-a venit de la Gentlesmen Agreement, un post pe care l-am scris pe blogul meu.

Scriam pe acolo ca lucratul si ca angajat si ca freelancer pe acelasi domeniu este imoral (de fapt chiar ilegal – concurenta neloiala fiind sanctionata legal) in conditiile in care acest lucru nu se aduce la cunostinta celoralte parti (angajator si client). Partea si mai nasoala este ca practica asta distruge sau macar diminueaza considerabil valoarea unei industrii.

Asadar, toate industriile creative (design, Internet, branding, advertising, software) sunt afectate major de chestia asta, in Romania.

Asta creaza o imagine de amatorism pentru outsiderii industriei. “Bai astia sunt un fel de instalatori sau electricieni si nimic mai mult. Nici macar mecanici auto, ca aia au nevoie de multe scule.” “De ce sa cumpar tot porcul corporativ cand pot sa iau doar carnatul?” “Imi fac acum ce am nevoie, si mai vad eu daca peste cateva luni mai trebuie sa schimb ceva.”

“Ciubucurile” tin preturile practicate la un nivel redus (“Asa de mult?”), nesustenabil pentru firme , scad nivelul profesionalismului (“Pai Ghitza imi spunea ca se rezolva in 2 zile.”), scad dedicarea oamenilor pentru jobul lor.

Marea problema nu este cand dugheana X ii cere studentului Y “Bai fa-mi si mie o un poster acolo, o pagina web sau o chestie d-aia de tiparit bonuri”. Asta este un proces firesc de invatare a meseriei si de satisfacere a unor necesitati de baza ale firmelor mici.

Marea problema e cand firme mari apeleaza la genul asta de solutii. Si nu la studenti, ci la oameni din industrie, cu know-how and stuff.

Eu cred ca este un loss-loss situation:

1. Firmele tind sa subevalueze munca pentru a fi competitive. Asta scade implicit calitatea.
2. Clientii primesc executie, dar nu si strategie/consultanta/idei generale. Nu va exista long-term commitment.
3. Clientii primesc servicii facute in timpul liber (deci de o calitate poate mai slaba si in mod cert problematice ca turnaround time)
4. Clientii considera industriile astea ca find niste chestii manufacturiere,de amatori (“L-am angajat pe omul cel mai bun, si tot nu sunt multumit”.)
5. Cei care practica aceste chestii sufera de burnout si nu au timp sa experimenteze, sa realizeze proiecte pentru sufletul lor, sa se relaxeze
6. Impresia mea este ca pe termen lung nu se castiga bani (pentru ca daca nu s-ar practica genul asta de gig-uri industriile creative ar creste mai repede si ar salariza mai bine). Doar se pierde timp
7. Daca cineva care are conditia duala angajat/freelancer vrea sa treaca pe cont propriu, va avea probleme in a explica de ce au crescut asa de brusc costurile (costuri suplimentare + o singura sursa de venit in loc de doua)
8. Prea putini din industrie vor fi dispusi sa se ocupe de partea de educatie a clientilor

Atentie, eu nu zic ca firmele sunt bune si freelancerii sunt evil. Spun doar ca statul de jumatate-om-jumatate-iepure tinde sa fie daunator pentru toata lumea. In plus, sunt de acord ca anumite proiecte pot fi realizare in conditii de genul asta si de fapt trebuie chiar incurajate: cele non-profit, cele pentru prieteni, cele de suflet. Dar nu cand vine vorba de high-stakes corporate projects.

Celelalte chestii care submineaza industriile astea cred ca sunt:

  • strategia/consultanta/ideea generala nu se plateste sau este difuza
  • cerintele cu geometrie variabila
  • free proposals for everybody
  • atestatele obligatorii de creator/inventator cu parafa de la stat
  • raritatea resurselor umane (strategia sau lipsa de strategie a statului in domeniul educatiei)

Comments (1)

Microsoft vrea sa insufle pasiune

Sau asta este ideea din spatele  Vista Industrial Design Toolkit  – un set de sugestii care sa faca din hardware-ul Wintel obiecte comparabile ca design cu produsele Apple.

Marea intrebare este cine se va arunca in directia asta? Asta ar comodiza si mai mult hardware-ul. Nu-i vad pe cei de la Dell, IBM, HP muscand momeala. Pe de alta parte, daca eu as fi la Alex, Flamingo sau UltraPro – as lansa o linie mai de lux pe specificatiile alea.

Comments

I’ve googled him on Yahoo

Dupa ce a fost introdus in doua dictionare (Merriam-Webster – transitive verb: “to use the Google search engine to obtain information […] on the World Wide Web” si Oxford English Dictionary), “to google” a inceput sa-i ingrijoreze pe protectorii brandului, care au cerut reprezentantilor media sa inceteze folosirea numelui companiei pe post de verb.

Motivul? Binenteles, erodarea brandului. Teama ca acest fenomen poate translata cumva numele brandului (si implicit valoarea acestuia, aprox $12.4 mld ) din proprietatea companiei in domeniul public, ca “to google” va deveni sinonim cu “a cauta”, si nu cu “a cauta folosind serviciile Google”

Dupa ce razi putin de exemplele de folosire corecta si incorecta (‘Appropriate: I ran a Google search to check out that guy from the party. Inappropriate: I googled that hottie’) realizezi ca teama este pe undeva justificata. Daca “to google” inseamna “a cauta”, pe cine va mai interesa peste 50 de ani etimologia cuvantului? Cine va mai credita compania Google din Mountain View, CA   pentru meritele sale?

Cine mai stie de exemplu acum ca Google isi are originea in cuvantul “Googol” care reprezinta un 1 urmat de o suta de zerouri ?

Mi-am luat niste adidasi Puma
Am xeroxat cursurile la un Canon
Super jeep Touaregul asta

Daca va uitati cu atentie la exemplele mele veti vedea ca “adidasi”, “xerox”  si  “jeep” sunt scrise cu litera mica, in timp ce “Puma”, “Canon” si “Touareg” sunt scrise cu litera mare.  Este de inteles de ce unei companii care a definit o categorie nu-i prea convine sa ajunga cuvantul cu litera mica de langa cuvantul cu litera mare.

Nu este pentru prima oara cand o companie devenita verb sau substantiv comun are o astfel de reactie. Un alt exemplu foarte cunoscut este Xerox care (daca nu ma insel) a protestat la un moment dat impotriva unui discurs oficial al unui reprezentant al Casei Albe care a afirmat ca a “xeroxat” niste acte.

Chiar daca una dintre “legile” brandingului este ca un brand trebuie sa se lupte pentru a detine un cuvant in mintea consumatorului,  se pare ca problemele apar atunci cand acel cuvant este chiar numele brandului.  Desi aceasta reprezinta suprema recunoastere a fortei unui brand, there is also a flip side to that coin.
Cu alte cuvinte, este minunat pentru Volvo sa detina cuvantul « siguranta » sau pentru FedEX sa detina « overnight », dar atunci cand « to google » devine «a cauta »,  brandul poate suferi.

Dialogul de mai jos este probabil cea mai buna ilustrare a problemelor care se trag de aici :
– Mi-am luat niste adidasi..
– Ce firma ?

***Later edit***
Multa lume a primit stirea cu hohote de ras (”Help, I’m being verbalised“) sau cu intrebarea ”Has Google gone crazy?”. Marturisesc ca asta a fost si reactia mea cand am auzit pentru prima oara faza cu Xerox.
Dar acum am hotarat sa acord putin credit brand managementului Google, care nu este controlat de o adunatura de imbecili incapabili sa recunoasca o publicitate buna. Ma indoiesc profund ca a fost o decizie luata intr-un minut, fara o analiza extrem de atenta si fara nopti nedormite.
Poate ca de acolo, de pe varful muntelui, “the big picture” se vede intradevar mai bine decat de unde stam noi. Cine stie?

***Later edit 2***
Mi-au cazut ochii pe postul anterior al lui Catalin, “Google-centered online world”, and it just hit me. Poate o alta ratiune ar fi aceea ca Google nu mai doreste sa insemne doar “cautare”?

Comments (2)

Google-centered online world

Google face un deal de 900 milioane cu MySpace – exclusivitate pe cautari/publicitate pe MySpace si alte proprietati Fox pe timp de 4 ani.

Google face un deal pe distributia de video content cu MTV. Unii ar spune ca Microsoft le-a luat-o inainte cu dealul Urge cu MTV (content audio), dar se uita ca majoritatea contentului audio apartine caselor de discuri (care nu merg aparent pe un model cu unic distribuitor). Si daca Google va vedea ca merge se va baga repede si pe iTunes, garantat.

Deci Google are acum atat spatiul, cat si produsul de vandut generatiilor tinere. Si tehnologia sa targheteze la marele fix. Cu un deal pe patru ani, se vor simti foarte confortabil in a inventa algoritmi specifici pentru MySpace care sa exploateze foarte bine particularitatile serviciului (sistemul de networking, partea de profiluri, collaborative filtering etc). Mai ales ca au suficienta experienta cu Orkut ca sa stie de unde sa o apuce.

Din “where do you want to go today?” al lui Microsoft, se va ajunge la “today you want to buy a vintage album with the B-sides of Dr. Dre, and a pair of Converse shoes, red with black sole. We know it because we can read your behavior and demographic patterns” al lui Google.

Si daca mai adaugam si dealul cu Associated Press, cred ca gradual se va schimba modelul de afacere. Sau mai degraba vor adauga la el. Pe langa publicite contextuala, impresia mea este ca vor adauga distributia de bunuri intangibile (muzica, video, articole, carti) in acelasi regim contextual. Si cu o baza de actiune distibuita pe toate siturile partenere majore (AOL, MySpace) si pe cele din reteaua AdSense. Plus ca deja au un engine de micropayments prin Google Checkout.

Comments

Do you remember the first time ?

Pentru urmatorul numar imi voi da foc la valiza. Vrea cineva din public sa ma asiste ?

Imi aduc aminte de primul site pe care l-am facut. Se numea Aeronave si era hostat gratuit. Nu va grabiti sa-l cautati, lasati-l sa se odihneasca in raiul siturilor, de unde se uita la mine si-mi zambeste. Mai bine vi-l povestesc.

  • Meniul era creat cu un generator online de butonase
  • Facusem un intro despre care sustineam ca este « Flash », dar era de fapt creat cu timeline-uri in Dreamweaver (nu era intentia mea sa mint lumea, doar ca habar nu aveam ce este Flashul si il asociam cu orice chestie animata)
  • Paginile nu semanau doua intre ele. Fiecare era un exercitiu independent de creativitate
  • Creasem cu un programel de  “morphing” o animatie de  2 Mb cu un Spitfire care se transforma intr-un F-22. Il pusesem in pagina ca element de design, pentru ca toata lumea sa se bucure de bucuria mea. Nu intelegeam de ce apare asa tarziu.
  • Nici un element din pagina nu statea unde as fi vrut eu, pentru ca nu descoperisem nici macar table-urile (eram tableless inca de pe atunci. De asemenea eram si clueless, sleepless si pennyless)
  • Aveam imagini cu avioane puse ca background si pe alocuri nu se putea citi neam
  • Facusem un fel de logo animat cu un glont care trece si sparge cuvantul  “Aeronave” (Pixar who?)
  • Orice imagine suferea intre 3 (trei) si 100(o suta) de efecte speciale in Photoshop. Dintre acestea sa amintim avioanele transformate in basoreliefuri, imaginile impodobite cu 5 lens-flare-uri (erau irezistibile, una nu era niciodata de ajuns) si favoritul meu, motion-blur-ul.

Dar ceva avea situl asta. Avea continut. Adunasem saptamani intregi tot ce gasisem pe net despre avioane. Chestii serioase, nu prostii. Scheme, specificatii, istorie, batalii aeriene, anchete, ipoteze, proiecte experimentale. Aveam chiar si inregistrari audio cu un veteran ce fusese martor la prabusirea Baronului Rosu. 

In concluzie: era un site plin de continut bun, care din pacate [continutul] suferea abuzurile unui copil intr-ale webdesignului [eu] care-l imbraca in haine de clovn, il unge cu magiun, il trage de par, il inchide in dulap si-l calca cu masinuta. In calitate de client si content provider, ar fi trebuit sa ma concediez.

Era 1998 si aveam aceeasi tastatura pe care o am si acum (no-name, pentru cei care vor sa-si cumpere). Dar multe s-au schimbat.  Astazi nu mai imbrac continutul in haine de clovn. Nu mai oblig vizitatorii sa-mi suporte aberatiile creative. Incerc sa-i duc acolo unde vor. Vreau ca atunci cand pleaca sa-mi spuna “pe curand” in loc de “adio”. Sa nu transpire. Sa nu incruciseze ochii. Sa nu le lacrimeze ochii. Sa nu mijeasca ochii. Sa nu dea ochii peste cap. Sa nu clipeasca des (intr-o alta viata am fost oftalmolog). Sa nu se incrunte. Sa nu se scarpine in cap a mirare. Sa nu ma injure. Sa nu piarda vremea.
Chestii pe care acum opt ani nu dadeam doi bani.

Poate intr-o zi il voi face din nou. Si peste alti opt ani voi rade din nou. Sper sa nu ma lase tastatura, pentru ca intentionez sa fac aceeasi gluma.

 

Comments (7)