Archive for July, 2006

Apropo de Ozzie

Ca tot vorbea Emil de Ray Ozzie, uite un articol interesant din Financial Times:

Microsoft’s Ozzie declares end to PC era

Comments

Wiring the web

Titlul articolului nu-mi apartine si de altfel nici ideea :). Care intre noi fie vorba este absolut geniala. Initiatorul subiectului este Ray Ozzie iar postul original il gasiti pe blogul actualului Chief Software Arhitecture de la Microsoft si anume aici.

Despre ce este vorba… Ei bine, in mare despre “give power to the people”. 

Pornind de la ideea ca viitorul Internetului consta in interconectarea serviciilor, proceselor si in general a informatiilor intre situri si ca la momentul actual acest proces este disponibil doar specialistilor din domeniu (dezvoltatori, programatori etc. care reusesc acest lucru prin aplicatiile proiectate), Ray Ozzie propune o metoda prin care si utilizatorii obisnuiti sa poata realiza usor schimbul informatiilor continute in propriile situri/pagini prin importarea/copierea informatiilor dorite direct din alte situri.

Solutia gasita este inspirata din tehnologia care a stat la baza interconectarii aplicatiilor de desktop si anume “clipboard”-ul. Ray Ozzie propune “Live Clipboard“, tehnologie bazata pe javascript, Ajax si structuri XML care permite siturilor care o implementeaza sa faciliteze copierea anumitor structuri de informatii intre aceste situri. De ce structuri? Pentru ca daca se doreste doar copierea punctuala a unui simplu text acest lucrul se realizeaza folosind varianta binecunoscuta, low-end (de desktop) a clipboard-ului si anume: selectarea textului, apoi copy (ctrl+c) si apoi paste (ctrl+v) acolo unde se doreste copierea textului original. Dar avand in vedere ca exista deja structuri predefinite de date ca evenimente, contacte, profile etc. este interesant pt un utilizator sa poata copia intreaga structura si nu doar fragmente pe care apoi sa le integreze manual la locatia dorita. Si cum poate sa realizeze acest lucru? Pai foarte simplu, folosind acelasi model de la clipboard (Select/Cut/Copy/Paste) dar selectarea initiala nu se mai face prin selectarea manuala a textului ci prin intermediul icon-ului special LiveClipboard Icon creat pentru LiveClipboard (special in sensul de conceptie/design pentru a arata utilizatorului ca aplicatia este LiveClipboard Enabled si nu pentru ca ar avea niste proprietati deosebite fata de un gif obisnuit 🙂 ) si pe care userul da click si selecteaza actiunea dorita (copy, cut sau paste).
In spatele interfetei programarea face totul si la clickarea pe iconul respectiv se marcheaza vizual structura corespunzatoare, urmand ca la selectarea unei actiuni (sa spunem) de copiere, din javascript se serializeaza structura xml care defineste obiectul informational in cauza si care apoi se pastreaza in clipboard-ul calculatorului propriu. La actiunea de “paste” pe icon-ul unui container in care dorim sa salvam obiectul informational aflat in clipboard, tot din javascript se face deserializarea si importarea in containerul respectiv si salvarea (asta daca se doreste) in baza de date prin intermediul Ajax-ului. 
Stiu, la prima vedere nu pare ceva extraordinar dar asta pentru ca nu aveti imaginea completa :). Pe care puteti sa v-o faceti prin urmarirea exemplului complet functional care exista aici.

Ce este si mai extraordinar este faptul ca aplicatia respectiva functioneaza si intre doua browsere diferite (adica pot sa copiez structura unui contact in Internet Explorer si sa fac paste in Firefox). Asta inseamna ca practic se deschide o portita prin care, intr-un viitor nu foarte indepartat, o sa pot sa copiez aceeasi structura dintr-o aplicatie desktop (spre exemplu Microsoft Outlook) si sa-i dau “paste” intr-un site (si invers).

Sigur, deocamdata LiveClipboard este inca la stadiul de concept si multe lucruri (inclusiv standardele pentru tipurile de structuri) mai trebuie sa fie dezvoltate si mai ales acceptate pentru ca aceasta noua tehnologie sa fie folosita pe scara larga insa perspectiva este extrem de incurajatoare si fiti convinsi ca o sa mai auzim de LiveClipboard in viitor.

“Give power to the people!”  😉 

Comments (1)

“ Multumesc” for Dummies. Un post despre bun-simt

Din capul locului trebuie sa precizez ca ceea ce urmeaza sunt lucruri pe care oamenii si companiile serioase le cunosc si le respecta cu strictete, pentru ca ele fac parte din acel frumos pachet al profesionalismului. Totusi, pentru ca “every once in a while” mai intri in contact (nu se poate altfel) si cu entitati care nu cunosc aceste reguli, am simtit nevoia acestui post. In ciuda faptului ca este putin probabil ca cei vizati sa-l citeasca, pentru ca cititorii nostri sunt inteligenti si de bun simt 😉

Gata introducerea, sa incepem… 

” Va multumim pentru propunerea Dvs., dar am ales colaborarea cu o alta companie.”
12 secunde – atat mi-a luat sa concep si sa tastez aceasta fraza. Daca mai adaugam 5 secunde pentru a scrie adresa de email a destinatarului si a apasa butonul Send, obtinem un efort sustinut de 17 secunde.
Sigur -vei spune, bunule cititor-, eu sunt un caz special, un vrajitor al tastaturii, si prin urmare performantele mele sunt de domeniul miticului. Unui muritor de rand aceasta realizare colosala i-ar rapi cel putin 20 de secunde din viata. 20 de secunde in care ar fi putut face lucruri mult mai placute, cum ar fi incrucisarea ochilor sau incercarea de a-si linge cotul.

Stiu, sunt un tiran, dar atunci cand cineva isi petrece o zi pentru a raspunde unei cereri de oferta printr-un document detaliat, intins pe 5-10 pagini, cu estimari, idei, opinii si alte chestii destepte, are dreptul sa pretinda acele 20 de secunde din viata beneficiarului. Are dreptul sa stie ca munca lui a fost receptionata, a fost consultata, iar efortul sau (chiar daca nu s-a fructificat) a fost apreciat (chiar daca este o minciuna).

Urasc situatiile cand profesionalismul nu este rasplatit nici macar cu confirmare de primire.

Uneori, dupa cateva luni iti aduci aminte de oaia ratacita si-i vizitezi adresa. Bum !! Treosc !! Website creat de Tri Impex Nikky Super Boss S.A. S.R.L.

Nu pretindem explicatii pentru alegerea pe care un RFP-ist o face (desi ar fi frumos). Pretindem insa acel minim de politete. Cat de greu poate fi sa rasplatesti un efort de o zi cu un efort de 20 sec cat dureaza sa scrii “Va multumim pentru propunerea Dvs., dar am ales colaborarea cu o alta companie.”?

De unde ideea ca respectul trebuie sa se manifeste numai unidirectional, de la compania prestatoare catre cel care a formulat cererea de oferta? Oare de ce unii oameni nu realizeaza ca in clipa in care trimit un RFP, chiar daca nu se angajeaza contractual, se angajeaza totusi intr-un dialog ce trebuie purtat pana la capat cu bun simt si profesionalism?

PopQuiz
Ai invitat o domnisoara la vals, dar in mijlocul dansului ti-ai dat seama ca nu vrei s-o iei de nevasta. Cum procedezi ?
A)    Termini dansul, ii multumesti si o conduci la locul ei
B)     Te opresti in mijlocul ringului, te intorci si pleci

Atentie ce raspunzi, mama ta ar putea citi blogul asta.

Va multumesc pentru atentie si nu va multumesc pentru neatentie.

P.S. Toate personajele si evenimentele din acest post, chiar si cele bazate pe fapte reale, sunt in totalitate fictiune. Aceste lucruri nu s-au intamplat, nu se intampla si nu se vor intampla niciodata, cu exceptia evidenta a faptelor ce au inspirat postul, ele insele fictionale.

* Ionut are impresia ca toata lumea stie ce este un RFP, dar lucrurile nu stau chiar asa. Astfel…pentru cei care nu inteleg, RFP inseamna Request For Proposal (cerere de oferta).(Irina)

Comments (4)

ZF.ro update 24/24

Uite in sfarsit primul ziar online care este updatat zilnic (apropo de un post anterior al lui Ionut):

http://www.zf.ro/zf_24.html

Cred ca e un pic cam ascunsa pe prima pagina chestia asta, insa per total o supermare bila superalba. Vorba lui Stalin,  “Incet, incet, vom invata”.

Comments

Cine mai trebuie sa semneze ca sa intelegeti?

Urmand exemplul lui Kit si incercand sa pun si eu un pic umarul la caruta protestatarilor (uraa), i-am scris azi-dimineata un email lui Khoi Vinh, Design Director la NewYork Times, in care i-am explicat situatia. Chiar daca nu am primit inca un raspuns la mail, am vazut cu bucurie ca a aparut pe lista semnatarilor petitiei. Si la el e dimineata devreme.

896. Khoi Vinh

Stimati SDPR-isti, ma tem ca avem dreptate.

 

Comments

Yahoo UI Blog

Daca tot trimitea Ionut la Apple UI ieri, uite si blogul de user interface al celor de la Yahoo. Codul si documentatia librariei de User Interface care a fost facuta publica de Yahoo pot fi accesate de aici. Niste hinturi foarte bune pentru cei interesati de uzabilitate.

Comments

Introduction to Apple Human Interface Guidelines

Ma uitam pe niste favorites-uri mai vechi, iar unul dintre ele (de pe vremea cand Aqua ma fascina si studiam secretele iconitelor transparente) m-a redirectat aici. Must-read pentru cei care uita ca tehnologia este pentru oameni. Si pentru cei care stiu foarte clar asta. Si pentru indecisi. Lectura placuta 

Comments

Situatia in UK

Ca tot scria Ionut zilele trecute (de fapt a fost chiar ieri) despre agentiile de publicitate si Internet, iata ce zice si Seb Royce (membru in juriul sectiunii Cyber si Creative Director la Glue Londra) in ultimul Campaign (articol cu impresii despre Cannes Lions):

“(…) E timpul sa nu ne mai prefacem ca sustinem digitalul si sa incepem sa alocam un buget adecvat pentru acest domeniu. Si nu ma gandesc doar la media. Bugetele de productie sunt inca destul de reduse in mediul digital comparativ cu sumele de bani cheltuite in afara internetului, desi acesta va deveni foarte curand cel mai important canal de comunicare al nostru.

In Marea Britanie ne confruntam cu pericolul de a intra in blocaj din cauza faptului ca agentiile traditionale sunt constiente ca ar trebui sa se concentreze mai mult pe digital, insa nu au know-how-ul necesar sa faca aces lucru, in timp ce agentiile digitale sunt pregatite pentru acest sector, dar nu dispun de resursele financiare necesare. “

Comments

Bloguri corporate in presa

Blogul TreeWorks este mentionat intr-un articol interesant despre blogurile corporate aparut in numarul curent al revistei Business Magazin.

Pentru a vedea noua abordare a blogului ca instrument decisiv de PR al companiilor romanesti cititi tot articolul.

Comments

Agentiile de publicitate si internetul

Nu am lucrat niciodata intr-o agentie de publicitate, asa ca nu cunosc industria decat dinafara, tragand cu ochiul si cu urechea. Agentiile noastre au crescut si s-au maturizat mult in ultimii ani, si pentru asta jos basca. Oamenii nostri au scos capul si chiar l-au tinut sus pe la festivaluri mari, au devenit sefi regionali, au pus Romania pe harta publicitatii mondiale.

Dar de unde stau eu mi se pare ca oamenii din publicitate (inca) nu prea au treaba cu webul. Si nu spun asta cu repros, pentru ca intotdeauna am fost de parere ca nimeni nu se poate pricepe la toate lucrurile, si nimeni nu ar trebui sa incerce asta. Reprosul vine insa atunci cand webul este tratat ca o chestie de umplutura, un fel de « hai ma, ce mai facem, punem si pe net ceva? », cand cei desemnati sa se ocupe de zona asta sunt doar spectatori ai webului care s-au trezit cu un task ce le este complet strain si pe care nu stiu cum sa-l expedieze mai repede.

Si asta in conditiile in care dintre toate mediile publicitare, internetul este cel mai pretentios. Pentru a crea publicitate eficienta pe net este nevoie de o cunoastere mult mai intima a mediului decat in cazul televiziunii, radioului sau printului. Internetul ofera multe, dar nu pe degeaba. Cere la fel de multe in schimb. Toate atuurile sale, interactivitatea, targetarea, monitorizarea, viralitatea, pot fi exploatate doar cu o cunoastere in-depth a mediului.

Extinderea unei campanii publicitare pe internet nu (mai) este o simpla chestiune de a ingramadi bits’n’pieces din vizualul campaniei intr-un spatiu de 468x60px si de a azvarli bannerul pe un site. Sau nu ar trebui sa fie.

Pana acum nu am vazut pe webul romanesc nici o campanie publicitara in care agentia chiar a investit un efort considerabil. Tot ceea ce se intreprinde pe web are un feeling de leftovers de la masa copioasa a spotului tv si a printului. Dovada este ca  agentiile romanesti nu au nici o intrare notabila pe “websites” la marile festivaluri (am spus “intrare notabila” pentru ca exista totusi cateva incercari timide cum ar fi « The urinals’ unwritten code » – Leo Burnett pentru Interbrew la Golden Drum, pierduta insa printre zecile de productii straine net superioare ). Si este pacat, pentru ca s-ar gasi oameni autentici de web care ar pune umarul cu mare placere.

Comments

« Previous entries Next Page » Next Page »